Era dimineața zilei de 10 octombrie. O zi frumoasa de toamnă târzie. Tânărul actor se îndrepta cu pași timizi spre un nou casting. Bătuse la toate ușile în ultimele luni, dar în zadar. Avea nevoie urgenta de bani, economiile erau pe sfârșite, proprietarul apartamentului îl zicea aproape zilnic ca a întârziat cu plata chiriei. Lucrase ca ospătar la un restaurant pentru a se descurca cu banii dar tot spera sa-si găsească un rol important într-un film, un rol care sa-l scoată din anonimat. În copilărie jucase în multe piese de teatru și toți îl incurajase sa-si urmeze visul pentru că are talent. Doar ca de data aceasta avea senzația ca pe lângă talent, mai ai nevoie și de-un gram de noroc.
Intră timid în încăperea plină de oameni, care veniseră sa dea probă pentru rolurile secundare din film. Oare de data aceasta îmi va surâde norocul? Se uita la fețele oamenilor prezenți. Pe chipurile lor se citea teama. Într-un final intra în camera unde avea loc audierea actorilor. Respiră adânc și începu sa-si joace rolul, ca și cum ar fi fost ultimul rol din viața sa. Ieși afară și așteptă rezultatul final. După o jumătate de oră, un domn începu sa turuie numele celor acceptați. Își auzi numele strigat sau cel puțin asta credea. Mai întreba odată pentru a fi sigur. Nu-i venea sa creadă, fusese acceptat. Îi mulțumi lui Dumnezeu și porni bucuros spre casa.
