În natură se cunosc sute de mii de specii de fungi, însă doar 150-200 dintre acestea sunt considerate patogeni pentru om. Fungii sunt implicaţi într-o serie de boli care pot fi grupate în micoze superficiale, profunde şi sistemice.
Micozele cutanate superficiale se mai numesc şi dermatomicoze şi alcătuiesc un grup de afecţiuni cronice ale pielii, părului şi unghiilor. Deşi sunt considerate cel mai adesea „boli banale“, numărul mare de îmbolnăviri şi consecinţele de ordin local şi psihic pot fi foarte importante pentru pacient.
Principalii agenţi etiologici implicaţi în producerea dermatomicozelor aparţin genurilor:
- Tricophyton, capabil să invadeze părul, epiderma şi unghiile;
- Epidermophyton, afectează epiderma şi unghiile;
- Microsporum, afectează părul şi epiderma.
Micozele cutanate sunt, probabil, cele mai frecvente infecţii fungice la om şi sunt denumite cu termenul latin „tinea“ (vierme inelar). Leziunea are un aspect inelar, este acoperită de scuame, iar marginea sa constituie zona de infecţie activă.
Tinea pedis reuneşte infecţiile de la nivelul tălpilor, călcâielor şi spaţiilor interdigitale.
Transpiraţia abundentă, a cărei evaporare este împiedicată de încălţăminte, duce la macerarea stratului cornos al epidermului şi favorizează apariţia bolii. Condiţiile favorizante sunt create de umezeala şi căldura acumulate între degete, de folosirea în comun a băilor, a bazinelor de înot, a ştrandurilor, a sălilor de sport, această dermatomicoză fiind numită şi „boala atleţilor“ sau „picior de atlet“.
Tinea cruris apare la persoanele adulte expuse la condiţii de căldură şi umiditate ridicate şi este mai frecventă la bărbaţi. Frecventarea băilor publice, a ştrandurilor favorizează transmiterea acestei boli.
