In primul rând, aurului i s-a atribuit calitatea de „metal prețios” pentru frumuseţea lui. Apoi mai e faptul că nu se alterează nici în apă (chiar dacă e sărată), nici în aer. Intervin apoi și proprietățile sale mecanice deosebite: aurul se poate modela și la rece și la cald și se poate trage în fire atât de fine, încât dintr-un gram de aur se poate obține un fir de 3 km.
Un alt factor care-l face prețios este raritatea aurului. Zăcămintele de aur sunt mult mai puține în comparație cu alte metale. La toate astea se mai adaugă și munca colosală săvârșită pentru a-l obține.
În Antichitate, procedeele de separare a aurului de steril erau mult mai simple. Însă și cantitățile obținute erau mult mai mici. Zeci de mii de sclavi munceau în condiții vitrege pentru a găsi aur atât pe râurile aurifere, cât și în mine, mai târziu.
Tocmai datorită acestor calități, aurul a ajuns în mare parte în mâinile celor din categoriile înalte ale societății, devenind un simbol al puterii și al bogăției.
