La noi, prima impresie îi Taci!
Spunem ca niște copii prostănaci.
Ca să ne manifestăm dorința,
Ce-i îmbălsămată de căința
Pe cari, eu aș face-o de cacao
Și de tot noi am elimina-o.
A venit iarna. Ne dorim să ningă;
Ochiul, cel ce n-are cum să distingă
Culorile de neuitat, ale lunii vis,
Pimbă azi privirea, după paradis.
- Ce-aș cânta, șopti băiatul, ca dintr-un abis,
În lumina neuitată a clopotelor lapis.
- Mâncă, spuse Mamaia, că altă mâncare n-ai;
Că altădată, după mine eșuai!