Anotimpul bucuriei
Peste noapte a nins subit si totul s-a impodobit cu o spuma. Peisajul este unul de basm. In zare se vad case ingropate sub muntii de omat. Singurul semn de viata in pustiul de zapada este fumul gros ce iese din cosurile caselor si zarva copiilor care mai inmoaie gerul nemilos. Cu ale lor saniute se dau pe iazul de gheata, transformat in partie. Cu obrajii rumeni, cu manile amortite de frig nu vor in ruptul capului sa abandoneze taramul Imparatesei Albe care a pregatit pentru ei covorul alb.