"Plângea pe stradă clarinetul, sub cer cu soare african,
Plângea cu glasul SĂU elastic ca de pribeag copil orfan.
Şi-atunci un stol de păsări albe, printre ferestrele DESCHISE,
Mi-au năvălit pe loc odaia. În zbor trecuseră abise.
Le-am întrebat de când pornit-au, şi oare când or să mai vie,
Dar au tăcut, şi bănuit-am c-au străbătut o VEȘNICIE.
Şi cum erau atât de multe, am tresărit privind la ele:
Erau rătăcitoare, triste, aşa cu dorurile MELE.
Le-aş fi oprit, dar dispărură şi-mi pieptu-mi înflori regretul,
Ca un orfan ZDROBIT de chinuri tăcuse-n stradă clarinetul."
său - conversiune: adjectiv pronominal posesiv provenit din pronume posesiv
deschise - conversiune: adjectiv provenit din participiul verbului "a deschide"
mele - conversiune: adjectiv pronominal posesiv provenit din pronume posesiv
veșnicie - derivare: veșnic + suf."-ie
zdrobit - adjectiv provenit din participiul verbului "a zdrobi"
