Din punctul meu de vedere iubirea poate fi o formă de împlinire umană deoarece omul a fost zămișlit de către Dumnezeu cu iubire. Dumnezeu a zămișlit omul, creația sa, din iubirea sa. Omul poartă iubirea încă de la crearea sa. Să iubești este un sentiment extrem de profund, la care nu se poate descrie profunzimia prin cuvinte. Născut cu iubire în sufletul său, acest sentiment crește odată cu trecerea anilor, ființa umană mărindu-și iubirea față de aproapele său, față de Dumnezeu și față de tot ceea ce a creat acesta. Prin simplul fapt că iubirea crește la nesfârșit, aceasta poate fi o formă de împlinire umană, mai ales dacă omul la rândul său dăruiește iubire.Consider că omul este implinit din prima clipă a zămisliri sale deoarece este purtătorul iubiri.
