Pisica, din textul 'O pisica' scris de Tudor Arghezi, este prezentata ca o fiinta superioara imparatesei pamantului, avand o silueta ca de catifea si mersul de o eleganta aparte.
Consider ca pisica este personificata, fiindu-i atribuite insusiri specifice omului.
In primul rand, inca din incipit ea este descrisa ca o fiinta ce apartine lumii aristocratice, iar personajele din text simteau o stare de bucurie datorita prezentei acesteia in caminul lor (" Cum de-ai nimerit aici? Poate ca te-a trimis cineva, pe care nu-l cunoastem si se gandeste la noi"). Ea este invaluita de mister, venind neanuntata la casa acestora , dar oferindu-i-se totul fara obiectii.
In al doilea rand, privirile ei sunt pline de intelesuri ("Dumnezeu a dat in semn de intelegere lumilor pe care le-a nascocit, ochii"), iar 'miau-ul' pe care aceasta il invoca are o rezonanta aparte. Somnul lenes ii explicat prin purtarea-i regeasca, ea ramanand " idolul inefabil al repaosului si al lenei surazatoare".
In concluzie, pisica este cat se poate de personificata, ea fiind asemenea unei naluciri creata de insusi Dumnezeu pentru aducerea norocului, in sufletul careia se adapostisera visuri ce rasunau asemenea viorilor in plina simfonie.
