se lasase seara iar fulgii grei de nea cadeau din cer repede.
ma uitam pe geam si imi aminteam de zilele toride de vara cand soarele lumina pana tarziu , copiii se jucau pe ulite sotron , altii erau la mare scaldanduse in apa. acum soarele abia se arata , copiii stau inchisi in case si nu te mai poti scalda caci ingheti. nimic nu mai e la fel... nici o umbra de fericire nu ne mai strabate fata
natura-i cufundata si ea intro sumbra asteptare a caldurii, cand soarele isi va arata somnorosul chip din spatele norilor maniosi care toarna peste lume plapuma alba de nea . nimic nu mai poate alunga supararea aruncata pe fulgii reci care ne intepenesc!
