Poezia “Toma Alimos” este o creatie epica in versuri, o balada populara pentru ca prezinta momente importante din viata unui personaj inzestrat cu calitati deosebite, elementele reale impletindu-se cu cele fabuloase.
Titlul baladei reprezinta numele personajului principal (Toma Alimos).
Poetul anonim evoca haiducia ca forma a luptei sociale, alegand episoade semnificative din viata lui Toma Alimos.
In expozitiune, se prezinta locul actiunii, un peisaj de campie aflat in apropierea muntelui: “ foicica fagului ,\ la poalele muntelui…\ pe campia verde-ntinsa, \ si de cetine cuprinsa…”, si personajele baladei: haiducul Toma Alimos si boierul Manea.
Prin descrierea din cadrul expozitiunii se realizeaza o sinteza a peisajului romanesc: munte, deal, campii, padurea de brad. In acest cadru natural, specific romanesc, haiducul Toma Alimos zaboveste impreuna cu murgul sau. Se odihneste si se ospateaza. El este singuratic, ducandu-si viata in singuratatea muntelui, si de aceea, nici armele, nici murgul nu pot suplini tovarasia omului. Gandurile si sentimentele lui se indreapta asupra naturii cu care se simte infratit: “inchinari-oi codrilor, \ ulmilor si brazilor…”. Codrul, personificat fiind, simte apropierea primejdiei, se infioara, , murgul necheza, iar armele ies din teci. Incordarea creste cand apare Manea
