Tema poemului „Luceafărul” este condiția omului de geniu, dar și felul în care acesta se raportează la lumea din jur, la iubire, la cunoaștere.
Omul de geniu visează la o cunoaștere absolută, la iubirea ideală, deși este conștient de limitele sale. De aici provine și suferința sa, că nu își poate depăși aceste limite.
Iubirea este reprezentată în două ipostaze:
- cea cosmică (între Hyperion și fata de împărat)
- cea terestră (între Cătălin și Cătălina.
Alternarea planului terestru cu cel cosmic, tema condiției omului de geniu sunt elemente ale romantismului.
Despre condiția omului de geniu în poezia eminesciană găsești și aici https://brainly.ro/tema/9616309 #SPJ2
