Il cunoscuse doar de un minut dupa care s-au apropiat unul de celalalt si au inceput sa se atinga. El a spus "buna" poate, cineva le-a facut cunostiinta in seara aceaia, intr-o sambata in Paris. Au ramas cateva secunde nemiscati si muti, zambitori, apoi ea intinde bratele catre el, in jurul gatului sau, ea isi inchide ochii, el o primeste, trupul ii este cald in mainile lui, el este al ei (sau ii apartine).
Nu isi vorbesc deloc decat peste cateva ore, intr-o camera din acest apartament in care nu au mai fost niciodata nici el nici ea (niciunul dintre ei) unde isi spun numele unul celuilalt. Este numele pe care ea il poarta acum. (s-au casatorit)